Haunting-Fenomene paranormale Discovery channel

Un program dătător de fiori, care prezintă poveşti adevărate despre fenomene paranormale, relatate chiar de către cei care le-au trăit. Fiecare episod de o oră narează unele dintre cele mai înfricoşătoare poveşti din America, prezentând o lume în care tragediile, sinuciderile şi crimele au lăsat amprente paranormale atât de puternice, încât oameni nevinovaţi au ajuns să fie obligaţi să le facă faţă, decenii mai târziu. Prin relatări fascinante ale celor direct implicaţi, fiecare caz îşi expune misterul şi originile. La finalul fiecărei poveşti cu fantome, telespectatorul va trăi senzaţia clară că viaţa – şi moartea – sunt mai stranii decât şi-ar fi putut imagina vreodată, căci programul dezvăluie mistere şocante, care îi apasă pe locuitorii deloc bănuitori ai acestor case. În fiecare episod, aflăm cum oameni normali sunt atraşi în evenimente aparent inexplicabile, generate de tragedii care au lăsat în urma lor spirite decise să dezlănţuie un haos total şi să îşi spună ultimul cuvânt.Se incarca...

De skily

top 10 sceptici „convertiti” la paranormal

Top 10 – Sceptici “convertiti” la paranormal

La ora actuala, granitele dintre stiinta si paranormal (ca de altfel si dintre stiinta si SF) par aproape inexistente. Si totusi, inainte sa-l constate, sa-l admita si sa-l studieze, multor oameni de stiinta nu le-a fost usor sa accepte existenta paranormalului si a Lumii de Dincolo. Dar in cele din urma au facut-o.

10. Johann Zollner (1834-1882)

Dintre toti cercetatorii eminenti a caror reputatie a avut de suferit in urma deciziei de a lua in serios cercetarea metapsihica, Zollner poate fi pe buna dreptate considerat un mare nedreptatit. Profesor de fizica si astronomie, era privit de contemporanii sai drept unul dintre cei mai straluciti oameni de stiinta; asta pana sa hotarasca ca mediumismul fizic i-ar putea furniza dovezi in sustinerea stralucitei sale teorii despre cea de-a patra dimensiune. S-a apucat asadar sa-l investigheze pe mediumul Henry Slade si a descoperit fenomene uluitoare, pe care le va descrie ulterior in lucrarea Transcedental Physics, publicata in Germania in 1879. La moartea lui, gurile-rele vor spune nu numai ca Zollner s-a lasat pacalit ca un copil, ci chiar ca-si iesise din minti. Lucru cat se poate de fals, potrivit celor care-l cunosteau indeaproape.

9. Emmanuel Swedenborg (1688-1772)

Om de stiintă, om politic, filosof si teosof suedez, supranumit de catre Balzac „Buddha al Nordului”, despre Emanuel Swedenborg se poate spune cu certitudine ca reprezinta una dintre cele mai misterioase si mai complexe personalitati ale Scandinaviei. La implinirea varstei de 50 de ani, a avut insa o viziune in care Dumnezeu il informa ca avea sa fie talmacitorul ales al Bibliei, in folosul intregii specii umane. De-aici un intreg potop de opere, asternute pe hartie, dupa spusele lui Swedenborg insusi, dupa dictarea spiritelor (“eu nu sunt decat secretarul”). Va avea apoi in mod periodic astfel de viziuni, printre care si una care il va fascina pe Kant: Swedenborg va “vedea” focul pustiind Stockholmul pe cand se afla la Goteborg, la 300 de mile departare, si-l va descriie cu lux de amanunte.

8. Sir William Crookes (1832-1919)

In 1870, William Crookes, tanar chimist si fizician intrat in Royal Society ca urmare a descoperirii elementului taliu, propunea investigarea fenomenelor spiritualiste cu tehnici si aparatura stiintifica. Cercetarile lui Crookes cu mediumi au reprezentat prima incercare sistematica de a aplica metode stiintifice in studiul metapsihicului, iar rezultatele obtinute aveau sa fie naucitoare . Cand Crookes, dupa ce-l investigase pe D.D Home a raportat ca acesta era intr-adevar capabil sa miste obiecte si sa cante la instrumente muzicale fara sa le atinga, entuziasmul confratilor intru stiinta s-a racit brusc, fiind taxat drept gogoman. In mod ironic insa, tocmai cercetarile sale asupra mediumilor il vor duce la inventia radiometrului, ce avea sa schimbe fata chimiei si a fizicii, si sa concure la aparitia televiziunii.

7. Julian Ochorowitcz (1850-1918)

Pe cand era tanar profesor asistent de filosofie si psihologie la Lemberg, in Polonia, Ochorowitcz a hotarat sa supuna telepatia unor teste riguros controlate pentru a demonstra ca nu exista. In 1887, in cartea Sugestia Mintala, publicata in Franta, va descrie procesul treptat prin care cercetarile sale l-au convins pana la urma ca exista. Ulterior, isi va pune intreaga energie dedicata initial discreditarii cercetarilor metapsihice in slujba studierii fenomenelor paranormale.



6. Joseph Banks Rhine (1895-1980

De formatie botanist, si sceptic ca temperament, in anii ’20 Rhine va deveni constient de limitele materialismului stiintific citind-ul pe Henri Bergson si va fi atras spre cercetarea metapsihica de scrierile lui Frederic Myers. Va fonda la Duke University o baza unde, cu ajutorul unor pachete de 25 de carti, cu cinci simboluri diferite, isi va testa studentii pentru a descoperi daca vreunul dintre ei poate da raspunsul corect intr-o proportie semnificativ mai mare decat cea intamplatoare (cinci ghiciri corecte). Isi va castiga notorietatea internationala in urma publicarii monografiei Extra-Sensory Perception in 1934, si o reputatie de “parapsihologul nr.1” din Statele Unite pe parcursul urmatorilor 45 de ani, ajutand parapsihologia sa se impuna drept disciplina academica, acceptata in universitati.



5. Enrico Morselli (1852-1929)

Profesor de neurologie, profund sceptic, conducator al campaniei impotriva spiritualismului, a carui atitudine profesionala nu ii permitea sa tolereze nicio incalcare a legilor biologice cunoscute, Morselli a decis in cele din urma in 1901 s-o examineze pe Eusapia Palladino (medium celebru), cu intentia de a o demasca. Participand incognito la o sedinta de spiritism, a fost atat de impresionat de cele vazute si intamplate incat ulterior va conduce doua serii de teste cu rezultate pozitive. Pe ultima o va descrie in detaliu in lucrarea Psicologia e Spiritismo, publicata in 1908.

4. Carl Gustav Jung (1875-1961)

Interesul lui Jung pentru fenomenele metapsihice s-a manifestat de-a lungul vietii acestuia in diferite moduri. De exemplu, pe cand era student, a fost profund tulburat de un zgomot “ca un foc de pistol”, cand masa pe care obisnuia sa ia cina acasa s-a despicat, in mod inexplicabil. “Exteriorizarile” de acest soi au tot continuat sa aiba loc si sa-l mire, dupa ce zgomote asemanatoare au survenit pe cand era in relatii incordate cu Freud. Desi in 1920, intr-un articol trimis Societatii de Cercetari Metapsihice (SPR), al carui corespondent era, declara ca poltergeistii nu erau altceva decat “efecte exteriorizate ale complexelor inconstiente”, si nu vedea “nicio dovada de niciun fel a existentei spiritelor reale”, 30 de ani mai tarziu va deveni mai prudent; progresele fizicii nucleare deschisesera deja posibilitatea unei “realitati transpsihice situata imediat sub psihic”, asa incat va incepe a specula pe tema sincronicitatii.

3. Cesare Lombroso (1836-1909)

Profesor de psihiatrie la Universitatea din Torino, Lombroso isi castigase deja o reputatie internationala ca fondator al criminologiei, cand in 1888 va declara sarcastic ca in conditiile in care atat de multi oameni sunt interesati de acest domeniu, el si prietenii lui ar putea fi considerati ridicoli pentru dispretul lor fata de spiritualism. Cativa ani mai tarziu, acceptand si el cu greu provocarea de a o testa pe Eusapia Palladino, a fost nevoit sa-si admita greseala. Ii era rusine, va scrie el, ca s-a opus “cu atata tenacitate posibilitatii asa-numitelor fapte spiritiste”. “Dar faptele exista, si ma laud ca sunt un sclav al faptelor”, va preciza autorul cartii „After Death, What?”, publicata in anul mortii.

2. Nostradamus

Michel de Nostradame a studiat medicina, dar cand o epidemie i-a omorat sotia si copiii, a fost atat de dezamagit de medicina conventionala incat n-a mai stiut ce altceva ar putea face decat sa calatoreasca. Prilej cu care a descoperit ca e clarvazator, in starile sale de transa punand la punct o serie de catrene cabalistice complicate, care pe alocuri preziceau evenimente viitoare cu o tulburatoare corectitudine -, dupa cum va arata James Laver in biografia lui din 1942.

1. Sir Arthur Conan Doyle (1858-1930)

Celebrul romancier britanic, parintele lui Sherlock Holmes, a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh si dupa absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas care se indrepta spre coasta Africii de Vest. In 1882 isi va deschide un cabinet la Plymouth, trei ani mai tarziu isi va lua si doctoratul, dar intrucat ducea lipsa de pacienti, isi umplea timpul dintre doua consultatii scriind povestiri. Inca din 1918, in The New Revelation, Conan Doyle descrie cum a fost la inceput foarte sceptic in privinta fenomenelor metapsihice, dar a fost treptat “convertit” (in perioada primului Razboi Mondial va ajunge sa le considere “ceva cu adevarat cutremurator, o strapungere a zidurilor dintre doua lumi”. Entuziast, aproape lipsit de discernamant in aprecierile sale despre ceea ce credea a fi adevarul spiritual, a fost o sursa constanta de ingrijorare pentru SPR, din care a “demisionat” putin inainte de a muri, pe motiv ca asociatia e condusa de sceptici.

De skily

iulia hasdeu-genialul copil al culturii romane si viata de apoi

Si daca…daca Iulia Hasdeu nu ar fi avut o trecere atat de scurta prin viata? Daca geniul ei creator ar fi inflorit intru cinstea culturii romanesti? Daca eruditia sa precoce ar fi transformat-o intr-un adevarat ambasador al limbii si culturii romanesti in afara granitelor acestei tari? Prea multi “daca” si doar cateva certitudini. Scrierile sale, atatea cate au fost, anuntau deja o mare poeta, insa sortii au hotarat ca posteritatea sa o cunoasca pe Iulia Hasdeu doar din operele sale de tinerete si din…sedintele de spiritism, in cadrul carora fiica continua sa fie alaturi de batranul ei tata.

Bogdan Petriceicu Hasdeu este unul dintre marii carturarii care fac cinste culturii romanesti, o personalitate unica, pluridisciplinara, un om erudit pentru care cunoasterea nu era decat o mare adanca in care se imbaia cu placere. Noi, cei de astazi, il cunoastem din lucrarile sale sau din biografiile mai mult sau mai putin romantate ale altor autori. Printre contemporanii sai, insa, Hasdeu era un mare om de cultura, dar pana la urma, un om. Credinta i-a fost greu pusa la incercare atunci cand Dumnezeu i-a luat averea sa cea mai de pret: viata fiicei sale, Iulia.

Cei ce au impartasit durerea familiei care nu si-a mai revenit niciodata dupa aceasta pierdere, sustin ca daca Iulia Hasdeu ar fi avut o existenta mai lunga, geniul ei nu ar fi cunoscut precedent in limba romana, intrecandu-l chiar si pe cel al lui Eminescu. Daca lucrurile ar fi stat asa sau nu, nimeni nu o poate spune. Cultura romana a fost vaduvita, pe nedrept, de unul dintre cei mai frumosi muguri ai sai, chiar inainte ca acesta sa infloreasca.

Deschiderile culturale ale lui Hasdeu au explorat spatii vaste, de la filozofie, istorie, lingvistica, pana la spiritism. Atractia pentru ceea ce se afla dincolo de noi si de existenta noastra lumeasca a existat dinaintea decesului fiicei sale, insa dorinta de a o avea tot timpul alaturi, chiar daca numai spiritual, a facut ca aceste experiente sa se transforme in adevarate sedinte de spiritsm. Dar, mai intai, sa vedem cum a inceput totul…

Un copil grabit
Hasdeu, un spirit justitiar si critic la adresa celor care prin intermediul actiunilor lor, mai cu seama politice, daunau intereselor nationale, publica si pamflete dure la adresa oamenilor politici ai vremii, aruncand vorbe ironice al caror ecou s-a facut resimtit chiar si mai departe de clasa politica, patrunzand pana in cercurile intelectuale in care acesta activa. Prin urmare, in anul 1869, cand Hasdeu si-a depus candidatura la Academie a fost pus in fata unui refuz prea dur, poate, pentru un om de cultura consacrat. Lovitura a fost insa mai usor de suportat, de vreme ce acasa il astepta cea mai dulce dintre alinari. Nasterea unicei fiice a familei Hasdeu a fost un motiv de bucurie, care i-a tinut pe cei din familie intr-o stare de exaltare continua timp de mai multe luni. In fapt, aceasta bucurie nu s-a diminuat deloc timp de 19 ani. In timpul scurtei sale vieti, Iulia a fost mai intai mandria familiei si apoi, mandria intelectualitatii romanesti.

La doi ani buchisea deja literele si invata limba franceza, la patru ani scria, iar un an mai tarziu compune deja primele poezii. Dupa ce invatatorii si-au dat seama ca fetita este mult deasupra colegilor ei in ceea ce priveste cunostintele, au facut o exceptie (in acea vreme, nu exista procedura de a absolvi mai multe clase deodata) si au lasat-o pe micuta Iulia sa isi sustina examenele de absolvire ale cursului primar. La acea data, avea doar opt ani, iar mirarea dascalilor ei era intretinuta si de faptul ca fizionomia nu-i reflecta nicidecum varsta, ajutand-o sa para si mai mica decat era in realitate. Intre timp, invata si limba engleza pana la stapanirea ei la acelasi nivel cu franceza. De altfel, aceasta din urma a ramas limba ei de suflet, preferata in redactarea scrisorilor catre tatal ei, dar mai ales in compunerea operei sale poetice.  Mama sa ii impartaseste notiunile de baza ale limbii germane, iar aprofundarea continua sub supravegherea unei profesoare. La varsta de 11 ani absolvea gimnaziul Sf. Sava si apoi termina Conservatorul, sectia de canto si pian. La numai 16 ani, in 1886, se inscrie la Sorbona, devenind astfel, prima femeie din Romania care a studiat in aceasta prestigioasa universitate. Grandoarea acestui loc nu este de natura sa o sperie. In ciuda varstei fragede, Iulia reuseste sa isi uimeasca profesorii.

Doi ani mai tarziu apar primele semne ale tuberculozei, boala pe care Iulia se hotaraste sa o infrunte, scriindu-i tatalui ei intr-o epistola ca este hotarata sa isi sustina lucrarea de doctorat, al carei subiect si-l alesese deja. Numai agravarea starii ei de sanatate a fost de natura sa o induplece sa paraseasca Parisul pentru Italia si Elvetia, locuri insorite, mai prietenoase cu plamanii ei deja afectati. In ciuda tratamentelor primite de la medici straini prestigiosi, starea tinerei paciente se degrada vazand cu ochii. In vara anului 1888, tatal ingrijorat o aduce la Bucuresti. Spre disperarea celui care era numit “batranul Hasdeu”  (desi avea numai 50 de ani in momentul pierederii fiicei sale), nici tratamentele si nici aerul curat de la Agapia nu au mai fost de nici un folos. Pana in ultima clipa, batranul carturar Hasdeu a sperat intr-o minune. Un miracol ce nu avea sa mai vina niciodata…

Templele Iuliei
Hasdeu nu s-a resemnat niciodata cu pierderea celei mai dragi fiinte. Decedatii din familia sa (parintii, fiica si apoi sotia) i-au schimbat ireversibil modul de abordare al vietii si mai ales, a celor de dupa viata lumeasca, insa discernamantul sau a fost treaz pana in ultima sa clipa. In prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, “Sic cogito”, Hasdeu se confeseaza:

“Trecusera sase luni dupa moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata mana mea se puse intr-o miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede:

“Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu – (Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti fie indeajuns. Iulia Hasdeu)

Era scris si iscalit cu slova fiicei mele. Ce sa fie? O va spune aceasta carte.”
 
Dupa ce a primit mesajul fiicei sale intr-un mod atat de neasteptat, Hasdeu era convins ca a gasit calea ideala de a-si tine fiica aproape de sufletul sau, bucurandu-se de sfaturile pretioase ale acesteia si procedand intotdeauna asa cum ii indica aceasta. Nu este un secret ca atat cavoul Iuliei de la cimitirul Bellu, cat si casa de la Campina, au fost construite dupa directivele riguroase ale spiritului acesteia. In sprijinul acestei afirmatii, sustinuta intotdeauna de Hasdeu si de apropiatii sai artisti si intelectuali care au participat la ridicarea acestor doua mausolee inchinate Iuliei, vin si numeroasele simboluri care se regasesc in ambele locuri.



Un mormant-poem
a
Asa avea sa numeasca si nu se insela deloc, G. Ionnescu – Gion in 1891 mormantul Iuliei Hasdeu. Insusi Hasdeu numea locul de veci al fiicei sale “Micul Templu”, iar in acea vreme nu exista nimic care sa il contrazica. Imaginea actuala a cavoului mai pastreaza doar o amintire a maretiei acestuia de inceput. La intrare, pe frontispiciu sunt scrise cuvintele: “Trecatori, priviti d-asupra; cugetatori cautati in launtru: moartea da viata”.

Inauntrul cavoului, nimic nu parea sa sugereze celor care il vizitau ca se afla intr-un mormant. Sentimentul general era de liniste, iar cei aflati acolo puteau simti invaluirea intelepciunii. O oglinda fixata pe bolta avea rolul de a potenta vizualul catre infinit. Pe langa acestea se aflau candele, ingeri si chipul Iuliei. Un altar gazduia bustul Iuliei, vase cu flori, obiecte simbolice si doua pietre de marmura ce purtau o incarcatura spirituala puternica.

In stanga sta scris: Legea religioasa: “Crede…Crede in Dumnezeu.  Crede in nemurirea sufletului. Crede in darul comunicarii cu cei dusi.” Legea morala: “Iubeste si ajuta…Iubeste si ajuta neamul. Iubeste si ajuta pe cine te ajuta si te iubeste. Iubeste si ajuta fara a precugeta la folosul tau.”

In dreapta se afla: Legea sociala: “Nu necinsti…Nu necinsti pe tine insuti, ca sa te cinsteasca altii. Nu necinsti pe altii, ca sa te cinsteasca pe tine insuti. Nu necinsti munca, caci munca e viata”. Legea filozofica: “Cand atunci…Cand faptul stii, atunci adevarul stii. Cand nu vrei sa crezi, atunci nu poti sa vezi. Cand cauti dovada, atunci gasesti tagada”.

Busturile membrilor familiei, de vita nobila de altfel, isi aveau locul aici, asezate sub  busturile lui Cristos, Shakespeare si Victor Hugo, pe care Iulia i le-a cerut special tatalui ei, intr-una din sedintele de spiritism, la data de 16 octombrie 1890, in limba franceza: “In numele scumpilor mei, iti multumesc; dar, in fiecare unitate, este o trinitate. Ea mi-a comandat sa pun, in templu, formand altarul superior, busturile lui Christ, Shakespeare si Victor Hugo. Este trinitatea a carei unitate reclama o noua trinitate, in total noua. Este ceea ce ea mi-a comandat, ulterior, desemnand noua membri ai familiei, ale caror portrete trebuiau sa fie plasate in tocul ferestrei, de o parte si de alta a altarului superior”. Tot aici, pe o carte din marmura au fost inscriptionate formele cuvantului Dumnezeu, pe care acesta le ia in limbile greaca, latina, araba, ebraica si chineza.



Marele Templu

Constructia “Marelui Templu”, dupa cum il numea  Hasdeu, a inceput in anul 1893 si s-a incheiat trei ani mai tarziu. Ca si in cazul cavoului, planurile castelului i-au fost minutios indicate lui Hasdeu de catre fiica sa, in timpul sedintelor de spiritism. Constructia castelului reprezinta o mostra unica a arhitecturii romanesti, unde utilitatea functiunii, deci profana la nivel simbolic, se impleteste magistral cu cea spirituala, o mostra a arhitecturii sacre. Functia de locuinta devine secundara, iar elementele specifice spiritualului domina. Fundatia castelului are forma unei cruci, iar cifrele 3 si 7 sunt adoptate fara retineri de geometria constructiei. Edificiul este structurat din trei turnuri, iar pentru a intra in castel este necesar sa pasesti sapte trepte, in vreme ce jilturile imparatesti de la intrare au incrustrate sapte volume de carti suprapuse. Deasupra usii sunt sculptate in basorelief blazonul familiei Hasdeu  cu deviza familiei: “Pro fide et patria” si langa ea, apoftegma lui Galilei “E pur si muove”. Mai sus, Ochiul Divin incadrat in trunghi.

Cei care viziteaza astazi Muzeul Memorial Iulia Hasdeu de la Campina pot patrunde, condusi de un ghid, in initimitatea biroului lui Hasdeu, in salon, in camera in care se afla pianul Iuliei si mai ales, atractia tuturor turistilor, in camera de spiritism in al carei perete se poate observa o gaura cu un diametru destul de mare. Nu suficient peantu a permite accesul unui om, insa perfect pentru trecerea spiritului Iuliei, atat de asteptat la aceste sedinte. O alta “prezenta” care atrage atentia in castel este o statuie a Mantuitorului, avand o inaltime mai mare decat statura obisnuita a unui om. Acesta se ridica deasupra unor nori cu bratele ridicate intr-un gest de binecuvantare, insa cu ochii in lacrimi. Reprezentarea deosebita si amplasarea sa intr-o lumina speciala au facut ca imaginea Mantuitorului sculptat sa impresioneze peste masura pe cei care au calcat pragul castelului.



Sedintele de spiritism

Pana la construirea castelului, locurile de desfasurare ale sedintelor de spiritism au fost variate insa, apoi, acesta a fost preferat cu deosebire, deoarece fusese construit la indicatiile Iuliei si favoriza, prin arhitectura sa deosebita, sedintele de comunicare cu spiritele. In Bucuresti, atunci cand acestea nu se desfasurau la cavoul Iuliei din cimitirul Bellu, aveau loc in biroul lui Hasdeu de la Arhivele Nationale, unde era director.

Scrierile lui  I.L. Caragiale pastreaza una dintre cele mai frumoase descrieri ale castelului, unde chiar de la inceput, Hasdeu incearca sa-i faca clar lui Caragiale cine este adevarata stapana a acasei:
“Noi suntem aci numai in gazda. Pentru aceea, mai nainte de orice, trebuie sa te prezint stapanei casei”. Hasdeu si-a condus prietenul catre trunchiul unui copac batran, unde, intr-o scorbura se afla portretul Iuliei Hasdeu, incadrat intr-un muschi viu, din care rasareau plante de munte.

Din perioada 23 decembrie 1890 pana in 18 aprilie 1903 s-a pastrat transcrierea a numai 101 rezumate ale sedintelor de spiritism, insa in realitate, numarul acestora a fost mult mai mare. Limba preferata a acestor comunicari era franceza, insa puteau fi si in romana, engleza, rusa si chiar araba. Desi pentru oamenii simpli care locuiau in jurul castelului, ceea ce se petrecea inauntru era de neinteles, pentru cei aflati in interiorul zidurilor, majoritatea carturari si artisti, aceste sedinte nu faceau altceva decat sa le deschida noi orizonturi de explorat.

Au fost invocate pe rand spiritele Iuliei Hasdeu, si, ulterior dupa deces, al mamei acesteia, al lui Nicolae, fratele lui Hasdeu si ale lui Tadeu si Alexandru Hasdeu, bunicul si tatal scriitorului. In orice astfel de sedinta era imperios necesara prezenta unui mediu capabil, iar in aceasta privinta sunt date unele lamuriri chiar in transcrierile sedintelor care s-au pastrat pana azi. Iulia vorbeste despre casa, ii da tatalui ei sfaturi cu privire la diverse probleme si povesteste chiar si despre vietile ei anterioare sau despre imersiunea unor spirite inferioare in comunicatie (in timpul sedintelor, in afara de spiritele celor care vorbeau, mai existau si spirite asistente, care puteau ingreuna sau usura procesul). Este foarte interesanta una dintre transcrierile pastrate in Fondul de Manuscrise din cadrul Arhivelor Nationale, in care Iulia vorbeste despre viata ei pamanteana ca Hypatia.

“Da, aceasta este, ai perfecta dreptate; nervozitatea mediumului meu a tulburat intreaga inspiratiune si a fost absolut imposibil sa-l fac sa scrie corect numele meu, Hypatia, dar tu ai ghicit imediat!…Fusesem, cum iti spun, lapidata, Papaliga (Papaliga nu este nimeni altul decat Hasdeu, iar acesta era numele cu care Iulia il alinta adeseori, cand se aflau in intimitatea familiei); am cazut la picioarele unei cruci intr-o biserica si lumea m-a tarat, apoi, prin oras: linsata si resturile bietei mele materii arse din ordinul patriarhului Cyrille. El fusese proclamat sfant, incomparabilul care priveste de la inaltimea crucii sale, i-a vazut sfintenia si…sa nu-i iertam aceluia, caci…vrea in mod absolut. Pentru biografia mea, da, dar tu vei vorbi in aceasta carte numai despre cele sase incarnari ale mele; primele trei vor ramane doar pentru tine; acelea nu sunt…inainte de a fi Hypatia; una dintre aceste existente este Syria, fiica Monicai. Am plecat din orasul incendiat pierind in flacarile sale, accident care mi-a rapit viata la numai 12 ani…caci nu devenim ceea ce dorim dintr-o data; Nicolas spune ca trebuie sa te lasi”.

In epilogul cartii sale “Sic cogito”, Hasdeu marturiseste cine i-a inspirat alegerea acestui nume pentru lucrarea sa asupra spiritismului, prima de acest gen din Romania:

“In capul cartii mele se citeste: Sic cogito “asa cuget eu”…In sedinta din 22 martie, eu primii prin Sperantia, scriind automaticeste in stare cataliptica, o lunga comunicatiune in care fie-mea vorbeste, intre altele, despre studiile mele asupra Spiritismului: “Tonul lor trebuie sa fie impunator si convins, un fel de Sic cogito, adeca: cine poate sa se convinga, cu atat mai bine pentru el, cine nu – cu atat mai rau…Cat priveste pe al tau Sic cogito, sa stii ca el va fi cuvantul final si totodata titlul operei intregi”.

De skily

experimentul philadelphia-in cautarea adevarului

Einstein si experimentul Philadelphia
Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.
“A cincea forta”
In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton (localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de “neprevazut”, ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact. Astfel, el a intuit ca lipseste “a cincea forta”, care ar trebui sa le uneasca pe toate.
Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale ulterioare. Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.
Einstein si experimentul Philadelphia
Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul “Experiment Philadelphia”. Este vorba de binecunoscuta experienta in care o nava a marinei S.U.A. (distrugatorul USS-Eldrige) a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa reapara dupa o perioada de timp. Acest experiment desfasurat in portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta acestui experiment.
Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au fost anuntati doar ca se faceau teste pentru “invizibilitate”, pentru ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate. Intr-adevar, la inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa alb-verziue care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala. In scurt timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei. Mica nava de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de netrecut. Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur si simplu disparand fara urma! Experimentul a fost rapid ascuns si musamalizat, si s-au facut presiuni asupra tuturor celor care ar fi putut sa dezvaluie acest incident.

De skily

experimentul roswell

Roswell, micul orasel din New Mexico, ar fi ramas necunoscut fara incidentul care, in 1947, i-a adus celebritatea. Atunci, armata SUA a recunoscut oficial ca acolo s-a prabusit „un disc metalic de provenienta extraterestra”, pentru ca apoi sa se razgindeasca, spunind ca e vorba despre un „balon meteorologic”. Povestea aceasta a facut din Roswell o adevarata Mecca a ufologiei moderne. Aici veti putea viziona integral filmul autopsiei.

De skily

calendarul mayas

Cu toate că nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârşitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare că tot mai multe argumente converg spre concluzia că în acel an ceva cu totul surprinzător şi inimaginabil se va petrece cu planeta noastră şi implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste argumente, e bine să le cunoaştem. Şi bineînţeles, să ne întrebăm: suntem oare pregătiţi pentru anul 2012?

Planeta Pamânt se manifestă ca un imens circuit electric. Există un fel de cavitate electromagnetică situată între Terra şi ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanţă de suprafaţa pământului. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice terestre au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann între anii 1952 – 1957, şi ele permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei noastre.

“Bătăile inimii” Pământului se accelerează

Rezonanţa Schumann este prezentată de geofizicienii contemporani drept “bătaia inimii” planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constantă de 7,8 Hz timp de mii de ani. Însă începând cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai întâi lentă, apoi din ce în ce mai rapidă (dupa 1997), până când a atins astazi valoarea de 12 Hz. Creşterea frecvenţei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viaţă pe planeta noastră să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. Pare o explicaţie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntăm la ora actuală…

Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masură ce ne apropiem de “Punctul Zero”, care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Căci dacă 24 de ore ale zilei reprezinta încă, la ora actuala, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mari exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecinţele acestui fenomen sunt incalculabile şi sfidează orice imaginaţie: întreaga planetă şi toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune!

Creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann se traduce prin scăderea progresivă a densităţii planetei, fenomen ce a fost observat şi identificat de clarvăzătorul brazilian Triguerinho, încă de la începutul anilor ‘80.

Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degraba fanteziste decât minunate. Şi mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenţa Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca şi toate capacităţile paranormale ce derivă din ea. Al treilea ochi începe să se deschidă şi chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii şi frecvenţelor ei mult mai elevate.

Calendarul Maya a prezis sfârşitul epocii actuale în 2012

Scriitor, şi ghid la locurile sacre ale planetei, Gregg Braden s-a făcut cunoscut prin cărţile sale “Trezirea la Punctul Zero: iniţiere colectivă” şi “Translaţia între lumi”. După ce a trăit, în tinereţe, două experienţe de moarte clinică (NDE) şi a avut o carieră profesională strălucitoare ca inginer de aeronave, a început să ţină conferinţe şi seminarii în întreaga lume. Gregg Braden a dovedit ştiinţific trecerea prin centura de fotoni şi încetinirea gradată a perioadei de rotaţie a planetei Pământ. Tot lui îi aparaţine demonstraţia ştiinţifică a creşterii frecvenţei de rezonanţă a Terrei (rezonanţa Schumann). Braden consideră că, atunci când planeta noastră nu se va mai roti deloc iar frecvenţa ei va atinge valoarea de 13 Hz, vom fi în “Punctul Zero” al câmpului ei magnetic. După două sau trei zile de repaus, ea va reîncepe să se învârtă în sens contrar, ceea ce va determina inversarea polilor magnetici ai Terrei.

Din aceasta, Gregg Braden deduce o serie de consecinţe:

1. Timpul va părea că trece din ce în ce mai repede pe masura ce ne apropiem de “Punctul Zero”. La ora actuală, frecvenţa Schumann a Terrei este de 12 Hz şi se preconizează ca la 13 Hz se va opri. Provocând inversarea polilor magnetici, traversarea Punctului Zero va însemna totodata translaţia omenirii într-o dimensiune superioară, a patra, care este la rândul ei o treaptă către cea de-a cincea dimensiune. La acest nivel de evoluţie, gândurile şi dorinţele noastre se vor manifesta instantaneu (fapt care corespunde planului astral). Acest Punct Zero este menţionat de calendarele sacre ale omenirii, cum ar fi misteriosul Ţolkin ? calendarul mayaş ? care prevede sfârşitul actualului ciclu al omenirii în decembrie 2012. După saltul în cea de-a patra dimensiune, prevăzut a avea loc înainte de sfârşitul anului 2012, în 2013, conform acestor teorii, vom trece în cea de-a cincea dimensiune.
2. Trecerea în altă etapă la Punctul Zero, prezisă de diferite tradiţii cu mii de ani în urmă, este pe cale de a se realiza. Aceste salturi au loc o dată la 13.000 de ani, ceea ce echivalează cu o revoluţie completă a Soarelui nostru în jurul Soarelui central al galaxiei noastre.
3. Se pare că după trecerea prin Punctul Zero, Soarele va răsări la Vest şi va apune la Est. Mai multe texte străvechi descriu astfel de transformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii.
4. Cea mai mare parte a tehnologiilor cunoscute nu vor mai fi operaţionale. Excepţie face utilizarea energiei libere, decoperită de Tesla în urmă cu un secol, propusă în diferite etape unora dintre guvernele noastre de către extratereştri, dar ocultată şi interzisă de o conspiraţie mondială.

Calendarul Maya a prezis toate aceste schimbări şi faptul că vom reveni la ciclurile naturale bazate pe armonia universală.

Cum va fi translaţia într-un alt plan?

Prin urmare, creşterea frecvenţei de vibraţie a planetei noastre implică şi elevarea frecvenţei de vibraţie a locuitorilor săi, ceea ce determină efecte asupra organismului dar şi elevarea conştiinţei, chiar dacă evenimentele actuale contrazic aceasta (vezi războaiele şi conflictele la nivel mondial).

Alte semne: câmpul magnetic al planetei s-a diminuat, iar mişcarea ei de precesie s-a modificat. Mai mult, polii magnetici ai planetei au început deja să se deplaseze puţin câte puţin. Toate acestea vor continua şi ne indică în mod clar că ne îndreptăm spre transformări planetare de importanţă cosmică. Este dificil de descris în cuvinte un eveniment atât de rar şi de special. Un salt similar s-a produs deja în constelaţia Pleiadelor, dar în urmă cu foarte multă vreme.

Sigur că nimeni nu poate spune exact ce se va petrece atunci, însă putem trasa unele repere. Înainte de 2012, sufletele evoluate de pe planeta noastră vor face acest salt şi astfel vor deschide poarta ascensională şi pentru alţii care le vor urma. Unele fiinţe, care deja s-au orientat către Dumnezeu cu credinţă şi sinceritate, vor realiza Ascensiunea cu propriul lor corp fizic sublimat, în timp ce altele îşi vor părăsi acest corp fizic pentru a se regăsi într-un alt plan, cu un corp subtil mai apropiat noii frecvenţe de vibraţie.

Inversarea polilor magnetici – evidenţiată de datele culese de sateliţi

Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde să se apropie de polul nord geografic (care coincide cu polul sud magnetic). Unii oameni de ştiinţă consideră că această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând.

Extras din revista”Sciences et Avenir” (Ştiinţa şi viitorul) din iunie 2002: “Analizând datele culese de doi sateliţi ? Oersted, lansat în 1999, şi Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme ?, o echipă de specialişti de la Institutul de Fizica Pământului din Paris a remarcat variaţii importante ale câmpului magnetic terestru. Să fie acesta semnul inversării polilor magnetici ai Pamântului, eveniment care are loc la aproximativ 250.000 de ani? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând şi apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuaţii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuaţie, nucleul terestru pare a fi agitat însă de furtuni intense.”

La Montauk nimeni nu a putut vedea dincolo de 2012

În cadrul Proiectului Montauk, despre care doi dintre participanţi (Preston Nichols şi Al Bielek) au făcut dezvăluiri cutremurătoare într-un interviu de peste 9 ore, informaţii structurate şi în cărţile lui Preston Nichols şi Peter Moon, s-au realizat experienţe de proiectie în timp. Cercetătorii care au lucrat la Proiectul Montauk au construit, pe baza unor informaţii provenite din surse extraterestre, un dispozitiv cu ajutorul căruia trimiteau diverse persoane în timp şi le ghidau acolo pentru a descrie ce vedeau. Al Bielek a fost unul dintre “călătorii în timp” şi iată ce răspunde el reporterului la întrebarile legate de anul 2012:

Reporter: Care este cel mai depărtat punct din viitor în care au fost trimişi oameni în cadrul Proiectului Montauk?
Al Bielek: Anul 10.000 d.C.
R: Deci viitorul este acum stabilit până în anul 10.000 d.C.?
AB: Da. Este ca o realitate din vis. Nimeni nu a găsit un viitor tangibil, al lumii fizice, dincolo de 2012. Este ca un zid abrupt dincolo de care nu mai este nimic.
R: Profeţiile vorbesc despre o transformare planetară în acea perioadă.
AB: Curios, nu-i aşa?
R: Care este previziunea dvs. pentru viitorul speciei umane?
AB: Va supravieţui.
R: De ce s-a menţionat la un moment dat că anul 2011 a fost ultimul an în care subiecţii experienţelor au putut vedea ceva tangibil?
AB: Calendarul mayaş prevede pentru perioada 2011 ? 2013 un fel de barieră. Persoanele clarvăzătoare au confirmat că în jurul anului 2013 este o barieră de care ele nu pot trece.
R: Asta nu înseamnă că nu este nimic dincolo de acel an.
AB: Nu. Este ascuns percepţiilor noastre. Nu se poate vedea nici măcar cu o maşina a timpului. Mulţi se întreabă dacă vor mai avea controlul asupra omenirii dupa 2013.
R: Se pare că avem de a face cu o elevare a conştiinţei pe măsură ce ne apropiem de translaţia în cea de-a patra dimensiune.
AB: Într-adevăr. Sunt ceva dovezi în direcţia asta.
R: Se discută mult despre ideea translaţiei într-o a patra dimensiune. Ce înseamnă aceasta?
AB: De fapt, înseamnă trecerea la o frecvenţă de vibraţie superioară. Este de asemenea în legatură cu conştientizarea faptului că nu suntem separaţi de Creatorul nostru. Este un eveniment de genul celui numit de creştini “revenirea în Glorie”. A doua venire se referă mai degrabă la o stare interioara, decât la o fiinţă care vine şi stabileste o ierarhie.
R: Când se va realiza complet această translaţie?
AB: A patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Este o dimensiune în care predomină compasiunea, înţelegerea şi iubirea. Trecerea definitivă la cea de-a patra dimensiune cred că va avea loc între anii 2003 şi 2013.
R: E interesant că şi prin metodele de divinaţie I-Ching se prevede un sfârsit în anul 2012.
AB: Da. Nimic nu va mai fi la fel pe Pământ. Transformarile au început deja. Suntem martori la “dispariţia” celei de-a treia dimensiuni a vieţii

De skily