FANTOMELE SI NOAPTEA MORTILOR VII

Probabil este fenomenul paranormal cel mai cunoscut si cel mai raspandit din lume, avand in vedere ca fiecare civilizatie “se mandreste” cu fantomele sale si de secole se inregistreaza astfel de aparitii pe intreg mapamondul… Cuvantul fantasma (fantoma) deriva din grecescul „phàinesthai” si inseamna “a aparea”, in sensul aparitiei rapide a unei persoane, animal sau obiect, si disparitiei la fel de precipitate. Dincolo de motivatia “materializarii” lor, este interesant si modul in care o fac: uitati pentru un moment de fantomele “clasice” in cearceafuri sau cavalerii fara cap; o sumedenie de astfel de aparitii sunt entitati invesmantate in haine de epoca sau iau forma de vapori, vanturi reci, globuri de lumina

Probabil este fenomenul paranormal cel mai cunoscut si cel mai raspandit din lume, avand in vedere ca fiecare civilizatie „se mandreste” cu fantomele sale si de secole se inregistreaza astfel de aparitii pe intreg mapamondul… Cuvantul fantasma (fantoma) deriva din grecescul „phàinesthai” si inseamna „a aparea”, in sensul aparitiei rapide a unei persoane, animal sau obiect, si disparitiei la fel de precipitate. Dincolo de motivatia „materializarii” lor, este interesant si modul in care o fac: uitati pentru un moment de fantomele „clasice” in cearceafuri sau cavalerii fara cap; o sumedenie de astfel de aparitii sunt entitati invesmantate in haine de epoca sau iau forma de vapori, vanturi reci, globuri de lumina.

De asemenea, exista si fantome ale elementelor, cunoscute deja din antichitate, ce populeaza aerul, apa, padurile, fluviile, lacurile; aflate intr-o „conexiune” totala cu natura, in general invizibile, dar cu posibilitatea de a lua chip uman (vezi fata morgana, gnomii, elfii, sirenele sau nimfele), aceste figuri au imbogatit panorama mitologiei minore. Jung teoretiza ca ar fi de-a dreptul „elemente arhaice ale inconstientului colectiv”. In Occident, se poate spune ca acest fenomen a fost inaugurat de fotografia paranormala, iar cazuistica existenta este fara nicio umbra de indoiala una imensa, si intr-o continua crestere. Manifestarile sunt insa felurite si imbraca aspecte atat de diferite intre ele incat a vorbi despre o clasificare a acestor cazuri este un subiect foarte delicat. Si totusi, o subdivizare principala separa fantasmele subiective de cele obiective: primele se arata unei singure persoane, motiv pentru care exista dubiul ca ar fi mintea acesteia cea care a dezvoltat imaginea, ca intr-un vis; in cadrul celei de-a doua, lucrurile se complica intrucat terte persoane sunt „convocate”.

Fantomele nu sunt simpla inchipuire ori aberatie a mintilor bolnave, scrie Petru Comanescu in cartea sa „Parapsihologia„. In opinia autorului, nu putem sa nu admitem ca (in anumite situatii) fenomenul „fantomelor” s-a manifestat realmente. Mai ramane sa intelegem si de ce.

Pe cat se pare, orice incercare de a da o explicatie acestui fenomen se bazeaza pe teoria reincarnarii. Lasand la o parte exagerarile grosolane si simpliste, spune Comanescu, reincarnarea nu e o idee de lepadat. Un astfel de model ciclic al vietii presupune faptul ca materia nu e niciodata distrusa, se reintoarce in „sistem” pentru a reaparea mai tarziu. Din aceasta perspectiva, materia organica, vie, s-ar resuscita sub aceeasi forma, cu acelasi tipuri de comportament, intr-un proces de reincarnare. Lasand la o parte genetica, potrivit careia memoria speciei se conserva prin informatiile stocate intracelular si vehiculate prin AND si ARN, lasand la o parte si clonarea, specialistii in parapsihologie cred ca oamenii poseda si un alt tip de memorie: cea numita „memoria aurei”, fenomen numit si „efectul fantoma”. Iar fantomele viilor sau ale mortilor ar conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile sa „inmagazineze” forma organismului viu. „Din toate datele pe care le posed rezulta ca aceasta actiune conservata continua si dupa ce organismul nu mai este viu. Nu stiu ce este bioenergia, dar se pare ca ea nu piere„, spune pe sleau autorul Parapsihologiei.

Bantuitii
O incercare de a trece in revista cazurile autentice de aparitii ale fantomelor este lucrarea lui Ernesto Bozzano intitulata „Fenomene de bantuire” unde, in total, autorul retine 374 de cazuri. Gratie acestora, mai tarziu, Rene Sudre va opera o sistematizare a caracteristicilor acestui capitol din parapsihologie, identificand patru trasaturi principale: fenomenele de bantuire sunt legate de o zona foarte limitata, cladire, camera sau obiect; nu par a necesita prezenta unui medium; sunt in genere persistente, dar nu neaparat si periodice si au legatura, de cele mai multe ori, cu un eveniment tragic sau o moarte. Mai exista si o a cincea trasatura – asa-numitul „automatism al fantomelor”, analizata de Colin Wilson in 1971, potrivit careia fantomele mortilor ar reveni in locul unde au trait si ar repeta simulacrul actelor comise in viata (victima unei crime sau a unui accident ar aparea cu bratele intinse si cu chipul schimonosit de groaza, asasinul condamnat ar geme si ar implora iertarea, etc).

Faptul ca fantomele apar in urma unui eveniment tragic sau a unei morti violente este explicat de ocultisti prin aceea ca atunci are loc o emisie masiva de bionergie; iar realitatea ca totusi, foarte putine asasinate sau accidente genereaza materializari de fantome este explicat de acestia prin aceea ca numai „sufletele inferioare” sau „nenorocite” se reintorc sa bantuie pamantul: unii au savarsit greseli grave pe timpul vietii si doresc sa le indrepte, altii sunt tinuti in loc de afectiunea fata de persoane aflate in viata sau chinuite de constiinta datoriei neimplinite. Din punctul de vedere al parapsihologilor, materializarea fantomelor s-ar datora unui subiect indepartat sau unuia ignorat: subiectul ignorat fiind acel individ cu puteri paranormale care nu-si cunoaste inzestrarea – el percepe (inconstient) energia stocata si o materializeaza prin teleplastie si prozopopeza spontana -, in timp ce subiectul indepartat ar fi individul bine dotat din punct de vedere paranormal, dar aflat la distanta; acesta din urma trebuie sa aiba capacitatea perceptiei extrasenzoriale, precum si forta de a realiza teleplastia, acesta din urma fiind echivalenta cu materializarea fantomei.

Noaptea mortilor vii
Zguduitorul aspect constituit de aparitia fantomelor defunctilor reprezinta o tipologie ce pare a fi corelata unor factori mentali (telepatie, vis) sau unor cunostinte personale (ganditi-va la aparitia unor rude sau cunostinte decedate care va trimit mesaje). La momentul actual, una dintre explicatiile acreditate este ideea ca aceasta tipologie specifica de fenomene ar fi un soi de „amintire” a cuiva care a trait vreme de multi ani intr-un loc, facand intodeauna aceleasi lucruri; nu se stie exact cum, dar ele au ramas „intiparite” ca pe o banda magnetica. Urmarind acelasi exemplu al benzii magnetice se poate imagina ca viata, dar mai ales timpul, asa cum percepem, nu ar fi decat o linie dreapta printre alte linii drepte (ce reprezinta alte dimensiuni, asadar alte lumi) si daca dintr-o ratiune necunoscuta si incontrolabila una dintre aceste linii ar suporta o usoara si temporara interferenta (cum ar fi de tip magnetic), cele doua dimensiuni ce ar intra in coliziune, ar genera ceea ce numim fantoma. Nu e exclus ca aceasta ipoteza, in masura in care ar fi si validata, sa stea la baza multor alte fenomene bizare.

Fantasmele nascute doar prin intermediul sedintelor de spiritism, asadar cu ajutorul unui medium sunt de cele mai multe ori rude decedate ale unuia dintre cei prezenti. Se infatiseaza sub diferite forme: siluete luminoase cu chipuri bine definite, de la maini la fata si pana la brate create din ectoplasma (substanta spirituala pe care spiritistii sustin ca ar emana-o mediile in timpul transei). Nu lipsesc totusi nici cazurile de fantome ale unor persoane necunoscute celor prezenti la sedinta de spiritism. Aceasta tipologie de fantome este, de altfel, si cea mai suspectata de sarlatanie intrucat in decursul timpului numeroase astfel de sedinte au rezultat a fi trucate si, in consecinta, fenomene precum formele ectoplasmatice au reiesit a fi doar produse ale credulitatii umane. De asemenea, unii cercetatori ai acestui domeniu sunt tentati sa afirme ca nu poate fi credibila marturia aparitiei unui decedat din partea unui martor aflat la curent cu faptul ca persoana in cauza a murit, pentru ca mintea umana dispune de o imaginatie bogata, iar stresul, durerea sau oricum perioadele de tensiune deosebita din viata oricui pot declansa dereglari psihice. Exista totusi si cazuri in care un subiect asista la o aparitie despre care va descoperi ulterior ca apartine unui defunct.

Daca vrei sa scapi de-o fantoma, cred specialistii, cel mai simplu mod este sa pleci tu; o astfel de fantoma „domestica” nu va pleca nicicum din casa „bantuita”, intrucat prezenta ei depinde strict de zona respectiva. Acest fenomen se numeste „influenta locala. In opinia lui Petru Comanescu, chestiunea „influentei locale” aminteste de experienta senzitivilor, acele persoane dotate cu perceptie extrasenzoriala, si pare sa contureze o ipoteza: obiectele se pot „incarca psihic”, ele pot acumula o parte din bionergia persoanei care le-a utilizat o perioada mai lunga. De asemenea, ele corespund categoriei de fantasme obiective si sunt rare cazurile in care aceste fantome chiar au intrat intr-o comunicare cu cei care asistau la aparitie. In timp ce spiritistii considera aceste entitati ca fiind o tipologie legata inca de lumea materiala, de vechile lor obiceiuri si care, mai ales, nu realizeaza ca au trecut in lumea de „dincolo”, Comanescu scrie ca fantomele care bantuie pe trasee fixe si limitate constituie tocmai manifestari ale bionergiei stocate in obiecte.

De skily

Fantoma din magazin, surprinsa de camerele de supraveghere

Fantoma din magazin, surprinsa de camerele de supraveghere

Nu, nu este vorba de vreun infractor cu nume de cod „fantoma” si nici de vreun trucaj. Fenomenul aparent inexplicabil a fost surprins de camerele de supraveghere ale unui Mall din Chile si, la o prima vedere, pare a fi cea mai clara imagine filmata a unei fantome.

Umbra cu o evidenta forma umana pare sa se deplaseze pe holuri, in timp ce oamenii trec pe langa ea fara sa observe absolut nimic. Pare un copil ce se iveste brusc din coltul din dreapta al magazinului (stanga imaginii – n.r.) si se indreapta catre una dintre usile de acces ale magazinului. Secventele filmate nu au mai mult de 36 de secunde, dar ele au facut deja inconjurul lumii dupa ce au fost postate pe internet.

De skily

PARANORMAL! Fotografii controversate cu fantome

PARANORMAL! 22 de fotografii controversate cu fantome

Recent, mostenitorii unui celebru vanator de fantome din Marea Britanie au dat mass media o serie de 22 de fotografii paranormale in care protagonistii apar impreuna cu spiritele si fantomele rudelor sau prietenilor morti. O controversa veche de peste 100 de ani este pe cale sa reizbucneasca.

William Hope (1863 – 1933), initiat in numeroase grupuri ocultiste din Anglia, printre care si celebrul Cerc Crewe, a fost un pionier al asa numitei « spirit photography » – un domeniu al cercetatorilor fenomenelor paranormale care se ocupa cu fotografierea spiritelor si fantomelor.

Pe cand era tanar, Hope a lucrat ca dulgher, insa a devenit cunoscut printre toti entuziastii fenomenelor paranormale (mult mai multi spre sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, decat astazi), gratie abilitatii sale neobisnuite de a fotografia spiritele celor morti – multi ocultisti afirmand ca englezul este, in fapt, primul om care a realizat acest lucru.

Hope a devenit liderul Cercului Crewe, format din ocultisti si persoane pasionate de spiritism, in randul caruia l-a initiat si pe bunul sau prieten Sir Arthur Conan Doyle, nimeni altul decat marele scriitor de romane politiste si creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes.

Pe 4 februarie 1922, Hary Price, un alt cercetator al fenomenelor paranormale, dar care a avut o abordare mai sceptica a domeniului, a incercat in cadrul unor teste desfasurate la British College of Psychic Science sa demonstreze ca incredibilele fotografii cu spirite ale lui William Hope sunt false. Price a insemnat, in secret, placile fotografice folosite de Hope cu logo-ul Imperial Dry Plate Co. Ltd., astfel incat orice fotografie facuta cu aparatul lui Hope ar trebui sa contina acest logo. In cadrul experimentului prin care Hope incerca sa demonstreze ca fotografiile sale sunt reale, ocultistul a produs numeroase imagini cu spirite, insa niciuna dintre acestea nu continea logo-ul secret – de unde, Price a tras concluzia ca Hope a schimbat echipamentul original cu materiale deja impregnate cu imaginea spritelor, care a fost apoi expusa peste cateva fotografii obisnuite.

In apararea lui Hope au sarit numeroase somitati, oameni politici si intelectuali, cel mai fervent aparator al sau fiind Sir Arthur Conan Doyle, care a scris chiar o carte « The Case for Spirit Photography » pentru a pleda in favoarea autenticitatii fotografiilor cu spirite.

Astazi, la 88 de ani de la scandal, mostenitorii lui Hope au facut publice o serie de 22 de fotografii cu spirite, multe dintre acestea inedite, care nu au mai fost publicate pana acum. Aparatorii din prezent ai lui Hope sustin ca in 1905, atunci cand englezul a devenit arhicunoscut pentru pasiunea sa, era practic imposibil sa modifici o fotografie in acest mod, astfel de tehnici aparand abia odata cu computerele si programele de prelucrare a imaginilor. Chiar daca Hope ar fi descoperit o tehnica rudimentara de prelucrare a fotografiilor, el nu ar fi putut sa « masluiasca » in ziua experimentului, pe 4 februarie 1922, o serie de 12 fotografii paranormale intr-un timp de numai cateva ore. Va invitam, mai jos, sa aruncati si voi o privire asupra fotografiilor cu spirite si sa va pronuntati asupra autenticitatii lor.

width=454&height=600

De skily

Fotografie socanta

Un muncitor britanic a fotografiat fantoma unui baietel

Un muncitor britanic a fotografiat fantoma unui baietel

John Fores, in varsta de 47 de ani, membru al echipei de demolare a unei vechi scoli din Marea Britanie, a descoperit imaginea fantomatica a unui baiat intr-o poza facuta cu telefonul mobil la locul cu pricina.

Instantaneul care surprinde cladirea de caramizi partial daramata pare sa infatiseze si un copil in jurul varstei de 8 ani, tuns scurt si imbracat cu haine de moda veche, care priveste in obiectivul aparatului.

Barbatul care a sesizat prezenta stranie in fotografie facuse cateva poze Scolii Primare Anlaby din Hull, East Yorkshire, pentru a documenta progresul lucrarilor. „In momentul fotografierii nu am observat nimic. Dar, dupa ce am descarcat imaginile in computer si am sesizat personajul, m-au cuprins fiorii. Nu am crezut niciodata in fantome, insa dupa acest episod nu mai sunt atat de sigur”, declara Fores.

Ingrijitorul scolii, Gordon Bradshw, in varsta de 54 de ani, sustine ca cladirea, construita in 1936 si aflata inca in folosinta, are de multa vreme reputatia ca ar fi bantuita. „Lucrez aici de 29 de ani, iar copiii au spus intotdeauna ca exista o fantoma in scoala”, sustine barbatul.

Rob Taylor, de la Societatea Paranormala din Hull, declara: „Nu am vazut niciodata o prezenta de acest fel atat de clara si de distinctiva precum baiatul din poza. Stiu bine ca cei care folosesc camerele telefoanelor mobile au parte de tot felul de aberatii cromatice si distorsiuni, dar cred ca acest caz necesita investigatii amanuntite”.

Sursa: The Sun

De skily

Haunting-Fenomene paranormale Discovery channel

Un program dătător de fiori, care prezintă poveşti adevărate despre fenomene paranormale, relatate chiar de către cei care le-au trăit. Fiecare episod de o oră narează unele dintre cele mai înfricoşătoare poveşti din America, prezentând o lume în care tragediile, sinuciderile şi crimele au lăsat amprente paranormale atât de puternice, încât oameni nevinovaţi au ajuns să fie obligaţi să le facă faţă, decenii mai târziu. Prin relatări fascinante ale celor direct implicaţi, fiecare caz îşi expune misterul şi originile. La finalul fiecărei poveşti cu fantome, telespectatorul va trăi senzaţia clară că viaţa – şi moartea – sunt mai stranii decât şi-ar fi putut imagina vreodată, căci programul dezvăluie mistere şocante, care îi apasă pe locuitorii deloc bănuitori ai acestor case. În fiecare episod, aflăm cum oameni normali sunt atraşi în evenimente aparent inexplicabile, generate de tragedii care au lăsat în urma lor spirite decise să dezlănţuie un haos total şi să îşi spună ultimul cuvânt.Se incarca...

De skily

top 10 sceptici „convertiti” la paranormal

Top 10 – Sceptici “convertiti” la paranormal

La ora actuala, granitele dintre stiinta si paranormal (ca de altfel si dintre stiinta si SF) par aproape inexistente. Si totusi, inainte sa-l constate, sa-l admita si sa-l studieze, multor oameni de stiinta nu le-a fost usor sa accepte existenta paranormalului si a Lumii de Dincolo. Dar in cele din urma au facut-o.

10. Johann Zollner (1834-1882)

Dintre toti cercetatorii eminenti a caror reputatie a avut de suferit in urma deciziei de a lua in serios cercetarea metapsihica, Zollner poate fi pe buna dreptate considerat un mare nedreptatit. Profesor de fizica si astronomie, era privit de contemporanii sai drept unul dintre cei mai straluciti oameni de stiinta; asta pana sa hotarasca ca mediumismul fizic i-ar putea furniza dovezi in sustinerea stralucitei sale teorii despre cea de-a patra dimensiune. S-a apucat asadar sa-l investigheze pe mediumul Henry Slade si a descoperit fenomene uluitoare, pe care le va descrie ulterior in lucrarea Transcedental Physics, publicata in Germania in 1879. La moartea lui, gurile-rele vor spune nu numai ca Zollner s-a lasat pacalit ca un copil, ci chiar ca-si iesise din minti. Lucru cat se poate de fals, potrivit celor care-l cunosteau indeaproape.

9. Emmanuel Swedenborg (1688-1772)

Om de stiintă, om politic, filosof si teosof suedez, supranumit de catre Balzac „Buddha al Nordului”, despre Emanuel Swedenborg se poate spune cu certitudine ca reprezinta una dintre cele mai misterioase si mai complexe personalitati ale Scandinaviei. La implinirea varstei de 50 de ani, a avut insa o viziune in care Dumnezeu il informa ca avea sa fie talmacitorul ales al Bibliei, in folosul intregii specii umane. De-aici un intreg potop de opere, asternute pe hartie, dupa spusele lui Swedenborg insusi, dupa dictarea spiritelor (“eu nu sunt decat secretarul”). Va avea apoi in mod periodic astfel de viziuni, printre care si una care il va fascina pe Kant: Swedenborg va “vedea” focul pustiind Stockholmul pe cand se afla la Goteborg, la 300 de mile departare, si-l va descriie cu lux de amanunte.

8. Sir William Crookes (1832-1919)

In 1870, William Crookes, tanar chimist si fizician intrat in Royal Society ca urmare a descoperirii elementului taliu, propunea investigarea fenomenelor spiritualiste cu tehnici si aparatura stiintifica. Cercetarile lui Crookes cu mediumi au reprezentat prima incercare sistematica de a aplica metode stiintifice in studiul metapsihicului, iar rezultatele obtinute aveau sa fie naucitoare . Cand Crookes, dupa ce-l investigase pe D.D Home a raportat ca acesta era intr-adevar capabil sa miste obiecte si sa cante la instrumente muzicale fara sa le atinga, entuziasmul confratilor intru stiinta s-a racit brusc, fiind taxat drept gogoman. In mod ironic insa, tocmai cercetarile sale asupra mediumilor il vor duce la inventia radiometrului, ce avea sa schimbe fata chimiei si a fizicii, si sa concure la aparitia televiziunii.

7. Julian Ochorowitcz (1850-1918)

Pe cand era tanar profesor asistent de filosofie si psihologie la Lemberg, in Polonia, Ochorowitcz a hotarat sa supuna telepatia unor teste riguros controlate pentru a demonstra ca nu exista. In 1887, in cartea Sugestia Mintala, publicata in Franta, va descrie procesul treptat prin care cercetarile sale l-au convins pana la urma ca exista. Ulterior, isi va pune intreaga energie dedicata initial discreditarii cercetarilor metapsihice in slujba studierii fenomenelor paranormale.



6. Joseph Banks Rhine (1895-1980

De formatie botanist, si sceptic ca temperament, in anii ’20 Rhine va deveni constient de limitele materialismului stiintific citind-ul pe Henri Bergson si va fi atras spre cercetarea metapsihica de scrierile lui Frederic Myers. Va fonda la Duke University o baza unde, cu ajutorul unor pachete de 25 de carti, cu cinci simboluri diferite, isi va testa studentii pentru a descoperi daca vreunul dintre ei poate da raspunsul corect intr-o proportie semnificativ mai mare decat cea intamplatoare (cinci ghiciri corecte). Isi va castiga notorietatea internationala in urma publicarii monografiei Extra-Sensory Perception in 1934, si o reputatie de “parapsihologul nr.1” din Statele Unite pe parcursul urmatorilor 45 de ani, ajutand parapsihologia sa se impuna drept disciplina academica, acceptata in universitati.



5. Enrico Morselli (1852-1929)

Profesor de neurologie, profund sceptic, conducator al campaniei impotriva spiritualismului, a carui atitudine profesionala nu ii permitea sa tolereze nicio incalcare a legilor biologice cunoscute, Morselli a decis in cele din urma in 1901 s-o examineze pe Eusapia Palladino (medium celebru), cu intentia de a o demasca. Participand incognito la o sedinta de spiritism, a fost atat de impresionat de cele vazute si intamplate incat ulterior va conduce doua serii de teste cu rezultate pozitive. Pe ultima o va descrie in detaliu in lucrarea Psicologia e Spiritismo, publicata in 1908.

4. Carl Gustav Jung (1875-1961)

Interesul lui Jung pentru fenomenele metapsihice s-a manifestat de-a lungul vietii acestuia in diferite moduri. De exemplu, pe cand era student, a fost profund tulburat de un zgomot “ca un foc de pistol”, cand masa pe care obisnuia sa ia cina acasa s-a despicat, in mod inexplicabil. “Exteriorizarile” de acest soi au tot continuat sa aiba loc si sa-l mire, dupa ce zgomote asemanatoare au survenit pe cand era in relatii incordate cu Freud. Desi in 1920, intr-un articol trimis Societatii de Cercetari Metapsihice (SPR), al carui corespondent era, declara ca poltergeistii nu erau altceva decat “efecte exteriorizate ale complexelor inconstiente”, si nu vedea “nicio dovada de niciun fel a existentei spiritelor reale”, 30 de ani mai tarziu va deveni mai prudent; progresele fizicii nucleare deschisesera deja posibilitatea unei “realitati transpsihice situata imediat sub psihic”, asa incat va incepe a specula pe tema sincronicitatii.

3. Cesare Lombroso (1836-1909)

Profesor de psihiatrie la Universitatea din Torino, Lombroso isi castigase deja o reputatie internationala ca fondator al criminologiei, cand in 1888 va declara sarcastic ca in conditiile in care atat de multi oameni sunt interesati de acest domeniu, el si prietenii lui ar putea fi considerati ridicoli pentru dispretul lor fata de spiritualism. Cativa ani mai tarziu, acceptand si el cu greu provocarea de a o testa pe Eusapia Palladino, a fost nevoit sa-si admita greseala. Ii era rusine, va scrie el, ca s-a opus “cu atata tenacitate posibilitatii asa-numitelor fapte spiritiste”. “Dar faptele exista, si ma laud ca sunt un sclav al faptelor”, va preciza autorul cartii „After Death, What?”, publicata in anul mortii.

2. Nostradamus

Michel de Nostradame a studiat medicina, dar cand o epidemie i-a omorat sotia si copiii, a fost atat de dezamagit de medicina conventionala incat n-a mai stiut ce altceva ar putea face decat sa calatoreasca. Prilej cu care a descoperit ca e clarvazator, in starile sale de transa punand la punct o serie de catrene cabalistice complicate, care pe alocuri preziceau evenimente viitoare cu o tulburatoare corectitudine -, dupa cum va arata James Laver in biografia lui din 1942.

1. Sir Arthur Conan Doyle (1858-1930)

Celebrul romancier britanic, parintele lui Sherlock Holmes, a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh si dupa absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas care se indrepta spre coasta Africii de Vest. In 1882 isi va deschide un cabinet la Plymouth, trei ani mai tarziu isi va lua si doctoratul, dar intrucat ducea lipsa de pacienti, isi umplea timpul dintre doua consultatii scriind povestiri. Inca din 1918, in The New Revelation, Conan Doyle descrie cum a fost la inceput foarte sceptic in privinta fenomenelor metapsihice, dar a fost treptat “convertit” (in perioada primului Razboi Mondial va ajunge sa le considere “ceva cu adevarat cutremurator, o strapungere a zidurilor dintre doua lumi”. Entuziast, aproape lipsit de discernamant in aprecierile sale despre ceea ce credea a fi adevarul spiritual, a fost o sursa constanta de ingrijorare pentru SPR, din care a “demisionat” putin inainte de a muri, pe motiv ca asociatia e condusa de sceptici.

De skily

iulia hasdeu-genialul copil al culturii romane si viata de apoi

Si daca…daca Iulia Hasdeu nu ar fi avut o trecere atat de scurta prin viata? Daca geniul ei creator ar fi inflorit intru cinstea culturii romanesti? Daca eruditia sa precoce ar fi transformat-o intr-un adevarat ambasador al limbii si culturii romanesti in afara granitelor acestei tari? Prea multi “daca” si doar cateva certitudini. Scrierile sale, atatea cate au fost, anuntau deja o mare poeta, insa sortii au hotarat ca posteritatea sa o cunoasca pe Iulia Hasdeu doar din operele sale de tinerete si din…sedintele de spiritism, in cadrul carora fiica continua sa fie alaturi de batranul ei tata.

Bogdan Petriceicu Hasdeu este unul dintre marii carturarii care fac cinste culturii romanesti, o personalitate unica, pluridisciplinara, un om erudit pentru care cunoasterea nu era decat o mare adanca in care se imbaia cu placere. Noi, cei de astazi, il cunoastem din lucrarile sale sau din biografiile mai mult sau mai putin romantate ale altor autori. Printre contemporanii sai, insa, Hasdeu era un mare om de cultura, dar pana la urma, un om. Credinta i-a fost greu pusa la incercare atunci cand Dumnezeu i-a luat averea sa cea mai de pret: viata fiicei sale, Iulia.

Cei ce au impartasit durerea familiei care nu si-a mai revenit niciodata dupa aceasta pierdere, sustin ca daca Iulia Hasdeu ar fi avut o existenta mai lunga, geniul ei nu ar fi cunoscut precedent in limba romana, intrecandu-l chiar si pe cel al lui Eminescu. Daca lucrurile ar fi stat asa sau nu, nimeni nu o poate spune. Cultura romana a fost vaduvita, pe nedrept, de unul dintre cei mai frumosi muguri ai sai, chiar inainte ca acesta sa infloreasca.

Deschiderile culturale ale lui Hasdeu au explorat spatii vaste, de la filozofie, istorie, lingvistica, pana la spiritism. Atractia pentru ceea ce se afla dincolo de noi si de existenta noastra lumeasca a existat dinaintea decesului fiicei sale, insa dorinta de a o avea tot timpul alaturi, chiar daca numai spiritual, a facut ca aceste experiente sa se transforme in adevarate sedinte de spiritsm. Dar, mai intai, sa vedem cum a inceput totul…

Un copil grabit
Hasdeu, un spirit justitiar si critic la adresa celor care prin intermediul actiunilor lor, mai cu seama politice, daunau intereselor nationale, publica si pamflete dure la adresa oamenilor politici ai vremii, aruncand vorbe ironice al caror ecou s-a facut resimtit chiar si mai departe de clasa politica, patrunzand pana in cercurile intelectuale in care acesta activa. Prin urmare, in anul 1869, cand Hasdeu si-a depus candidatura la Academie a fost pus in fata unui refuz prea dur, poate, pentru un om de cultura consacrat. Lovitura a fost insa mai usor de suportat, de vreme ce acasa il astepta cea mai dulce dintre alinari. Nasterea unicei fiice a familei Hasdeu a fost un motiv de bucurie, care i-a tinut pe cei din familie intr-o stare de exaltare continua timp de mai multe luni. In fapt, aceasta bucurie nu s-a diminuat deloc timp de 19 ani. In timpul scurtei sale vieti, Iulia a fost mai intai mandria familiei si apoi, mandria intelectualitatii romanesti.

La doi ani buchisea deja literele si invata limba franceza, la patru ani scria, iar un an mai tarziu compune deja primele poezii. Dupa ce invatatorii si-au dat seama ca fetita este mult deasupra colegilor ei in ceea ce priveste cunostintele, au facut o exceptie (in acea vreme, nu exista procedura de a absolvi mai multe clase deodata) si au lasat-o pe micuta Iulia sa isi sustina examenele de absolvire ale cursului primar. La acea data, avea doar opt ani, iar mirarea dascalilor ei era intretinuta si de faptul ca fizionomia nu-i reflecta nicidecum varsta, ajutand-o sa para si mai mica decat era in realitate. Intre timp, invata si limba engleza pana la stapanirea ei la acelasi nivel cu franceza. De altfel, aceasta din urma a ramas limba ei de suflet, preferata in redactarea scrisorilor catre tatal ei, dar mai ales in compunerea operei sale poetice.  Mama sa ii impartaseste notiunile de baza ale limbii germane, iar aprofundarea continua sub supravegherea unei profesoare. La varsta de 11 ani absolvea gimnaziul Sf. Sava si apoi termina Conservatorul, sectia de canto si pian. La numai 16 ani, in 1886, se inscrie la Sorbona, devenind astfel, prima femeie din Romania care a studiat in aceasta prestigioasa universitate. Grandoarea acestui loc nu este de natura sa o sperie. In ciuda varstei fragede, Iulia reuseste sa isi uimeasca profesorii.

Doi ani mai tarziu apar primele semne ale tuberculozei, boala pe care Iulia se hotaraste sa o infrunte, scriindu-i tatalui ei intr-o epistola ca este hotarata sa isi sustina lucrarea de doctorat, al carei subiect si-l alesese deja. Numai agravarea starii ei de sanatate a fost de natura sa o induplece sa paraseasca Parisul pentru Italia si Elvetia, locuri insorite, mai prietenoase cu plamanii ei deja afectati. In ciuda tratamentelor primite de la medici straini prestigiosi, starea tinerei paciente se degrada vazand cu ochii. In vara anului 1888, tatal ingrijorat o aduce la Bucuresti. Spre disperarea celui care era numit “batranul Hasdeu”  (desi avea numai 50 de ani in momentul pierederii fiicei sale), nici tratamentele si nici aerul curat de la Agapia nu au mai fost de nici un folos. Pana in ultima clipa, batranul carturar Hasdeu a sperat intr-o minune. Un miracol ce nu avea sa mai vina niciodata…

Templele Iuliei
Hasdeu nu s-a resemnat niciodata cu pierderea celei mai dragi fiinte. Decedatii din familia sa (parintii, fiica si apoi sotia) i-au schimbat ireversibil modul de abordare al vietii si mai ales, a celor de dupa viata lumeasca, insa discernamantul sau a fost treaz pana in ultima sa clipa. In prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, “Sic cogito”, Hasdeu se confeseaza:

“Trecusera sase luni dupa moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata mana mea se puse intr-o miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede:

“Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu – (Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti fie indeajuns. Iulia Hasdeu)

Era scris si iscalit cu slova fiicei mele. Ce sa fie? O va spune aceasta carte.”
 
Dupa ce a primit mesajul fiicei sale intr-un mod atat de neasteptat, Hasdeu era convins ca a gasit calea ideala de a-si tine fiica aproape de sufletul sau, bucurandu-se de sfaturile pretioase ale acesteia si procedand intotdeauna asa cum ii indica aceasta. Nu este un secret ca atat cavoul Iuliei de la cimitirul Bellu, cat si casa de la Campina, au fost construite dupa directivele riguroase ale spiritului acesteia. In sprijinul acestei afirmatii, sustinuta intotdeauna de Hasdeu si de apropiatii sai artisti si intelectuali care au participat la ridicarea acestor doua mausolee inchinate Iuliei, vin si numeroasele simboluri care se regasesc in ambele locuri.



Un mormant-poem
a
Asa avea sa numeasca si nu se insela deloc, G. Ionnescu – Gion in 1891 mormantul Iuliei Hasdeu. Insusi Hasdeu numea locul de veci al fiicei sale “Micul Templu”, iar in acea vreme nu exista nimic care sa il contrazica. Imaginea actuala a cavoului mai pastreaza doar o amintire a maretiei acestuia de inceput. La intrare, pe frontispiciu sunt scrise cuvintele: “Trecatori, priviti d-asupra; cugetatori cautati in launtru: moartea da viata”.

Inauntrul cavoului, nimic nu parea sa sugereze celor care il vizitau ca se afla intr-un mormant. Sentimentul general era de liniste, iar cei aflati acolo puteau simti invaluirea intelepciunii. O oglinda fixata pe bolta avea rolul de a potenta vizualul catre infinit. Pe langa acestea se aflau candele, ingeri si chipul Iuliei. Un altar gazduia bustul Iuliei, vase cu flori, obiecte simbolice si doua pietre de marmura ce purtau o incarcatura spirituala puternica.

In stanga sta scris: Legea religioasa: “Crede…Crede in Dumnezeu.  Crede in nemurirea sufletului. Crede in darul comunicarii cu cei dusi.” Legea morala: “Iubeste si ajuta…Iubeste si ajuta neamul. Iubeste si ajuta pe cine te ajuta si te iubeste. Iubeste si ajuta fara a precugeta la folosul tau.”

In dreapta se afla: Legea sociala: “Nu necinsti…Nu necinsti pe tine insuti, ca sa te cinsteasca altii. Nu necinsti pe altii, ca sa te cinsteasca pe tine insuti. Nu necinsti munca, caci munca e viata”. Legea filozofica: “Cand atunci…Cand faptul stii, atunci adevarul stii. Cand nu vrei sa crezi, atunci nu poti sa vezi. Cand cauti dovada, atunci gasesti tagada”.

Busturile membrilor familiei, de vita nobila de altfel, isi aveau locul aici, asezate sub  busturile lui Cristos, Shakespeare si Victor Hugo, pe care Iulia i le-a cerut special tatalui ei, intr-una din sedintele de spiritism, la data de 16 octombrie 1890, in limba franceza: “In numele scumpilor mei, iti multumesc; dar, in fiecare unitate, este o trinitate. Ea mi-a comandat sa pun, in templu, formand altarul superior, busturile lui Christ, Shakespeare si Victor Hugo. Este trinitatea a carei unitate reclama o noua trinitate, in total noua. Este ceea ce ea mi-a comandat, ulterior, desemnand noua membri ai familiei, ale caror portrete trebuiau sa fie plasate in tocul ferestrei, de o parte si de alta a altarului superior”. Tot aici, pe o carte din marmura au fost inscriptionate formele cuvantului Dumnezeu, pe care acesta le ia in limbile greaca, latina, araba, ebraica si chineza.



Marele Templu

Constructia “Marelui Templu”, dupa cum il numea  Hasdeu, a inceput in anul 1893 si s-a incheiat trei ani mai tarziu. Ca si in cazul cavoului, planurile castelului i-au fost minutios indicate lui Hasdeu de catre fiica sa, in timpul sedintelor de spiritism. Constructia castelului reprezinta o mostra unica a arhitecturii romanesti, unde utilitatea functiunii, deci profana la nivel simbolic, se impleteste magistral cu cea spirituala, o mostra a arhitecturii sacre. Functia de locuinta devine secundara, iar elementele specifice spiritualului domina. Fundatia castelului are forma unei cruci, iar cifrele 3 si 7 sunt adoptate fara retineri de geometria constructiei. Edificiul este structurat din trei turnuri, iar pentru a intra in castel este necesar sa pasesti sapte trepte, in vreme ce jilturile imparatesti de la intrare au incrustrate sapte volume de carti suprapuse. Deasupra usii sunt sculptate in basorelief blazonul familiei Hasdeu  cu deviza familiei: “Pro fide et patria” si langa ea, apoftegma lui Galilei “E pur si muove”. Mai sus, Ochiul Divin incadrat in trunghi.

Cei care viziteaza astazi Muzeul Memorial Iulia Hasdeu de la Campina pot patrunde, condusi de un ghid, in initimitatea biroului lui Hasdeu, in salon, in camera in care se afla pianul Iuliei si mai ales, atractia tuturor turistilor, in camera de spiritism in al carei perete se poate observa o gaura cu un diametru destul de mare. Nu suficient peantu a permite accesul unui om, insa perfect pentru trecerea spiritului Iuliei, atat de asteptat la aceste sedinte. O alta “prezenta” care atrage atentia in castel este o statuie a Mantuitorului, avand o inaltime mai mare decat statura obisnuita a unui om. Acesta se ridica deasupra unor nori cu bratele ridicate intr-un gest de binecuvantare, insa cu ochii in lacrimi. Reprezentarea deosebita si amplasarea sa intr-o lumina speciala au facut ca imaginea Mantuitorului sculptat sa impresioneze peste masura pe cei care au calcat pragul castelului.



Sedintele de spiritism

Pana la construirea castelului, locurile de desfasurare ale sedintelor de spiritism au fost variate insa, apoi, acesta a fost preferat cu deosebire, deoarece fusese construit la indicatiile Iuliei si favoriza, prin arhitectura sa deosebita, sedintele de comunicare cu spiritele. In Bucuresti, atunci cand acestea nu se desfasurau la cavoul Iuliei din cimitirul Bellu, aveau loc in biroul lui Hasdeu de la Arhivele Nationale, unde era director.

Scrierile lui  I.L. Caragiale pastreaza una dintre cele mai frumoase descrieri ale castelului, unde chiar de la inceput, Hasdeu incearca sa-i faca clar lui Caragiale cine este adevarata stapana a acasei:
“Noi suntem aci numai in gazda. Pentru aceea, mai nainte de orice, trebuie sa te prezint stapanei casei”. Hasdeu si-a condus prietenul catre trunchiul unui copac batran, unde, intr-o scorbura se afla portretul Iuliei Hasdeu, incadrat intr-un muschi viu, din care rasareau plante de munte.

Din perioada 23 decembrie 1890 pana in 18 aprilie 1903 s-a pastrat transcrierea a numai 101 rezumate ale sedintelor de spiritism, insa in realitate, numarul acestora a fost mult mai mare. Limba preferata a acestor comunicari era franceza, insa puteau fi si in romana, engleza, rusa si chiar araba. Desi pentru oamenii simpli care locuiau in jurul castelului, ceea ce se petrecea inauntru era de neinteles, pentru cei aflati in interiorul zidurilor, majoritatea carturari si artisti, aceste sedinte nu faceau altceva decat sa le deschida noi orizonturi de explorat.

Au fost invocate pe rand spiritele Iuliei Hasdeu, si, ulterior dupa deces, al mamei acesteia, al lui Nicolae, fratele lui Hasdeu si ale lui Tadeu si Alexandru Hasdeu, bunicul si tatal scriitorului. In orice astfel de sedinta era imperios necesara prezenta unui mediu capabil, iar in aceasta privinta sunt date unele lamuriri chiar in transcrierile sedintelor care s-au pastrat pana azi. Iulia vorbeste despre casa, ii da tatalui ei sfaturi cu privire la diverse probleme si povesteste chiar si despre vietile ei anterioare sau despre imersiunea unor spirite inferioare in comunicatie (in timpul sedintelor, in afara de spiritele celor care vorbeau, mai existau si spirite asistente, care puteau ingreuna sau usura procesul). Este foarte interesanta una dintre transcrierile pastrate in Fondul de Manuscrise din cadrul Arhivelor Nationale, in care Iulia vorbeste despre viata ei pamanteana ca Hypatia.

“Da, aceasta este, ai perfecta dreptate; nervozitatea mediumului meu a tulburat intreaga inspiratiune si a fost absolut imposibil sa-l fac sa scrie corect numele meu, Hypatia, dar tu ai ghicit imediat!…Fusesem, cum iti spun, lapidata, Papaliga (Papaliga nu este nimeni altul decat Hasdeu, iar acesta era numele cu care Iulia il alinta adeseori, cand se aflau in intimitatea familiei); am cazut la picioarele unei cruci intr-o biserica si lumea m-a tarat, apoi, prin oras: linsata si resturile bietei mele materii arse din ordinul patriarhului Cyrille. El fusese proclamat sfant, incomparabilul care priveste de la inaltimea crucii sale, i-a vazut sfintenia si…sa nu-i iertam aceluia, caci…vrea in mod absolut. Pentru biografia mea, da, dar tu vei vorbi in aceasta carte numai despre cele sase incarnari ale mele; primele trei vor ramane doar pentru tine; acelea nu sunt…inainte de a fi Hypatia; una dintre aceste existente este Syria, fiica Monicai. Am plecat din orasul incendiat pierind in flacarile sale, accident care mi-a rapit viata la numai 12 ani…caci nu devenim ceea ce dorim dintr-o data; Nicolas spune ca trebuie sa te lasi”.

In epilogul cartii sale “Sic cogito”, Hasdeu marturiseste cine i-a inspirat alegerea acestui nume pentru lucrarea sa asupra spiritismului, prima de acest gen din Romania:

“In capul cartii mele se citeste: Sic cogito “asa cuget eu”…In sedinta din 22 martie, eu primii prin Sperantia, scriind automaticeste in stare cataliptica, o lunga comunicatiune in care fie-mea vorbeste, intre altele, despre studiile mele asupra Spiritismului: “Tonul lor trebuie sa fie impunator si convins, un fel de Sic cogito, adeca: cine poate sa se convinga, cu atat mai bine pentru el, cine nu – cu atat mai rau…Cat priveste pe al tau Sic cogito, sa stii ca el va fi cuvantul final si totodata titlul operei intregi”.

De skily

experimentul philadelphia-in cautarea adevarului

Einstein si experimentul Philadelphia
Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.
“A cincea forta”
In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton (localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de “neprevazut”, ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact. Astfel, el a intuit ca lipseste “a cincea forta”, care ar trebui sa le uneasca pe toate.
Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale ulterioare. Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.
Einstein si experimentul Philadelphia
Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul “Experiment Philadelphia”. Este vorba de binecunoscuta experienta in care o nava a marinei S.U.A. (distrugatorul USS-Eldrige) a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa reapara dupa o perioada de timp. Acest experiment desfasurat in portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta acestui experiment.
Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au fost anuntati doar ca se faceau teste pentru “invizibilitate”, pentru ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate. Intr-adevar, la inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa alb-verziue care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala. In scurt timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei. Mica nava de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de netrecut. Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur si simplu disparand fara urma! Experimentul a fost rapid ascuns si musamalizat, si s-au facut presiuni asupra tuturor celor care ar fi putut sa dezvaluie acest incident.

De skily